Interviu 22 Mar 2017
in Analize & interviuri

Cosmin Radu: "Știința București propune un model ideal, unic în România!"

Cosmin Radu: "Știința București propune un model ideal, unic în România!"

Pregătirea fizică a evoluat enorm în ultimii 25 de ani. Sportivii sunt acum adevărate mașinării. De "reglajele" de la Știința București să ocupă cu pasiune și pricepere Cosmin Radu. Povestea lui în rândurile care urmează.

Şcolit la o prestigioasă academie londoneză de lângă Highbury Park, aproape de stadionul de fotbal al lui Arsenal, preparatorul fizic Cosmin Radu este unul dintre cei mai respectaţi specialişti în domeniu pe piaţa din România. Adversarii vorbesc la superlativ despre el şi l-ar dori în curtea lor, în timp ce noi avem privilegiul de colabora direct cu el în cursa acerbă spre marea performanţă. Dialogul curge firesc şi Cosmin nu evită nici o întrebare. Ar fi în stare să dezbată trei zile problemele sportului. Ochii îi lucesc de satisfacţie când discută despre proiectul propus de Ştiinţa Bucureşti în baschetul românesc. Minutele trec rapid şi noroc cu tehnologia actuală că spaţiul de stocare nu mai este o problemă. O casetă clasică de reportofon ar fi fost deja înregistrată.

Cosmin Radu are o poveste de viaţă interesantă, presărată cu tenis, baschet pe maidan, apoi în Divizia B, diplome obţinute în străinătate, vise şi multă muncă. Enorm de multă muncă. Autodidact desăvârşit, Cosmin Radu concurează pentru un loc în topul celor mai carismatice personaje aflate în echipa Ştiinţa Bucureşti. Poate doar antrenorul Ionuţ Bâscoveanu îl poate întrece pe preparatorul nostru fizic la acest capitol. În rest, brăileanul născut în zodia Gemenilor taie şi spânzură când vine vorba de pregătirea fizică. Jucătorii îl iubesc deja şi, după jumătate de sezon, realizează că o parte din succesul lor se datorează şi lui Cosmin Radu. Dar să-i dăm cuvântul fostului nostru jucător...

Ești de șase luni alături de Știința București ca preparator fizic. Băieții sunt pe mâna ta și lucrează din greu. Cum ți se pare acest proiect pe care clubul nostru îl propune baschetului românesc?

Este wow. Cred că acesta este cuvântul care descrie perfect acest proiect. Nu știu dacă este un concept singular, dar pot să afirm cu tărie că în cadrul acestui proiect lucrurile se mișcă într-un mod profesionist. Și eu mă refer strict din punctul meu de vedere, ca preparator fizic al acestei echipe. Încercăm să facem totul ca la carte. Încercăm să corectăm acolo unde trebuie să facem acest lucru, iar acolo unde există anumite calități să le îmbunătățim. Cu toții știm că există o problemă în sportul românesc dupa ’90. Problema majoră este că după anii ’90 a apărut așa, în meandrele sportului, că nu e bine să punem greutăți în spate sportivilor tineri pentru că nu mai cresc.

Să știi că am prins si eu povestea aceasta și m-am apucat de sport de performanță în 1997.

Exact ce îți spuneam. Acestea fiind probleme majore uite unde am ajuns. Mergem la un meci internațional, fie că este vorba de un club sau de echipă națională, și mă refer aici la toate sporturile, şi nu reușim să facem față. Dacă ne uităm în Statele Unite sau în alte ţări, juniorii și copii lucrează acolo cu greutăți de la vârste fragede. Încep să învețe mișcările, să manevreze greutățile, iar la 14-15 ani lucrează cu greutăți potrivite vârstei lor. La 18 ani, când ating majoratul lucrează cu greutăți de seniori.

Din ce spui tu, înțeleg că echilibrul se rupe din cauza faptului că noi nu avem o pregătire temeinică. Atunci când jucăm cu adversari de calibru, povestea se termină. Înțeleg acum de ce am pierdut cu 50 de puncte diferență meciurile cu Israelul de la Campionatul European, de exemplu.

Nu știu dacă acesta este motivul principal, dar este clar că străinii au o viteză în plus. Anumite calități motrice, precum dezvoltarea vitezei, dezvoltarea exploziei trebuie lucrate de la vârste foarte fragede. Sunt anumite praguri. Între 10-12 ani trebuie să lucrezi anumite lucruri specifice vâstei respective. Revenind la proiectul Știința cam asta încercăm să facem noi aici. Peste trei ani, cu siguranță, jucătorii noștri vor avea calități net superioare, dar ne este foarte greu să corectăm neavând baza. Era mult mai ușor dacă aveau o bază. Acum învățăm anumite exerciții, în loc să le încărcăm. Este timp pierdut. Noi încercăm să comprimăm cumva și să recuperăm acel timp pierdut. Nu ne va fi posibil în totalitate, dar vor apărea rezultate.

Revin la întrebare de deschidere. Cum vezi tot proiectul Știința, în ansamblu?

Încă de la început mi s-a părut un proiect care tinde spre perfecțiune. Angajarea unui personal numeros îți asigură profesionalismul pe fiecare palier în parte. Eu ca preparator fizic nu mă pot pricepe la fel de bine pe partea de recuperare, de exemplu. Evident că știu anumite lucruri, am idee, dar nu sunt kinetoterapeut. Știința Bucureşti, în momentul de față, propune un model ideal. Cred că este un proiect unic în România. Poate un pic Gică Hagi, la fotbal, încearcă la Academia lui să facă un proiect similar. Dar nu am detalii din interior, nu mă pot pronunța. La baschet, este clar că nu sunt multe cluburi care asigură platforma pe care noi o propunem. Chiar mă gândeam zilele trecute că este ca o mașinărie aici, la Știința Bucureşti. Jucătorii intră în „Cuibul Bufnițelor”, iar peste ani din fabrica asta ies complet alți jucători cu multe alte noțiuni tehnice, tactice etc. Aici au șansa de a deveni jucători compleți.

La conferința de presă de luna trecută, Alex Ardelean de la clubul Alpha Basket a pus o întrebare foarte interesantă. Sunt oare conștienți acești jucători ai noștri de șansa pe care o au la Știința București?

Am să fiu sincer, așa cum am fost și până acum. Mă rog și îmi doresc aproape zilnic ca ei să realizeze ce șansă au acum. Noi, cei mai bătrâni din staff, când ne întâlnim la o bere discutăm și spunem. „Dacă aveam șansa aceasta pe care o au jucătorii noștri, nu se știe unde eram astăzi.” Cu siguranță sunt unii dintre ei care conștientizează și au o etică a muncii impecabilă. Simt că sunt doi-trei jucători care provin din medii foarte relaxate și care acum încearcă să se alinieze la restul echipei pentru a da maximul. Per total, fiecare realizează ce se întâmplă la Știința. Apropo de pariul pe care l-am pus luna trecută la conferința de presă. Chiar cred că cinci-șase jucători pot ajunge în naționala de seniori în 2020. În viitor, cred că numărul chiar poate crește.

Uite o întrebare interesantă. Cum a ajuns Cosmin Radu preparator fizic?

Încă de pe vremea când jucam baschet am fost un jucător atletic care nu a refuzat contactul cu adversarul. Am fost pasionat de lupta asta acerbă. Am un spirit competițional foarte dezvoltat. Adevărul este că am fost și înzestrat de natură, dar am muncit foarte mult pentru a face față sub panou. Tot timpul mi-am întrebat antrenorii cum pot deveni mai puternic, cum pot deveni mai rapid. Când am simțit că mă apropi de apusul carierei, a început să prindă contur ideea că mi-ar plăcea să fiu preparator fizic. Voiam să studiez latura aceasta de antrenor de fitness. Nu m-a atras tactica, tehnica, ideea de a fi antrenor. Cred că trebuie să fii făcut pentru asta. Trebuie să fii un strateg înnăscut. Când am renunțat la baschet, am lucrat trei ani în Armată Română, apoi m-am decis să îmi continuu studiile. Terminasem Facultatea de Sport la Craiova și simțeam că vreau să schimb ceva în România, că vreau să fac mai mult. Simțeam că noi facem ceva greșit și că nu suntem acolo unde ar trebui să fim. Înainte de ’90 eram la masa bogaților și ne luptam de la egal la egal cu marile forțe, iar acum suntem undeva în divizia a doua. Și mi-am propus să învăț de la unii care sunt mai buni decât noi acum.

Și ce ai făcut? Unde te-ai dus să studiezi?

Totul a început cu o școală prestigioasă de antrenori personali de fitness din Londra. La momentul respectiv era în topul școlilor din Marea Britanie. Am urmat cursurile acolo timp de două luni. Am învățat atunci cât nu învățasem toată viața. Chiar am studiat! Mi s-au deschis foarte mult orizonturile atunci și când m-am întors în țară simțeam că sunt alt om. Cei de la școala din Londra mai avuseseră cursanți români și m-au avertizat de la început. „Ai grijă! Aici nu este ca în România. Dai bani, vei absolvi fără probleme. Aici trebuie să înveți, să mergi la cursuri, să te pregătești. Am mai avut studenți români, știm cu gândiți voi.” Mi-a fost greu, am muncit mult, dar a fost extraordinar. Școala era chiar lângă Highbury Park, aproape de stadionul lui Arsenal.

Care era orarul de studiu?

De luni până vineri, de la 8:00 la 17:00, cu o oră pauză de masă. Au fost zile când nu ieșeam din casă. Aveam examene, probe practice, lucrări. Am învățat anatomie, biomecanică, nutriție, o mulțime de materii.

Ce a urmat după ce te-ai întors în țară? E clar că ți s-au deschis niște uși...

Imediat am început să lucrez antrenor personal la o sală din Bucureşti. Am stat acolo vreo trei ani şi jumătate. Nu am vrut să mă duc direct la un club. Am vrut să încep de jos. Nu-mi place să ard etapele. Am început să lucrez cu oamenii, nu cu sportivii. Cumva sunt asemănări, dar responsabilitatea şi impactul sunt mult diferite. Sportivii din meseria lor îşi câştigă păinea. Dacă eu greşesc şi produc un mic accident, o întindere de exemplu, în play-off este o situaţie gravă. Aşa că mi-am făcut ucenicia trei ani şi jumătate la o sală, apoi a urmat o avansare ca Fitness Manager la o sală din Constanţa. Am acceptat şi m-am mutat trei luni la malul mării. Atât a fost nevoie de mine acolo, apoi a urmat promovarea ca Fitness Manager în Bucureşti. Am mai stat un an şi jumătate în această funcţie, dar în paralel am început să lucrez ca preparator fizic. Am primit o propunere de la clubul 4 Sports şi aşa am început.

De unde auziseră de tine cei de la 4Sports?

Zoly Safar, preşedintele de la 4 Sports îmi fusese antrenor pe vremea când am evoluat la Ştiinţa Bucureşti. Mă cunoştea, auzise cu ce mă ocup şi căuta cu ardoare un preparator fizic. Recunosc că şi eu mă simţeam pregătit să fac acest pas. În acelaşi timp am primit o ofertă şi din Liga Naţională, dar am decis să merg la 4 Sports. Cum spuneam mai devreme, n-am vrut să sar etapele şi am decis să încep de la juniori. Cred cu tărie că nu poţi sări anumite trepte şi cred că trebuie să înveţi să te descurci cu fiecare palier în parte. În primul an la 4 Sports am ieşit campioni naţionali la Under 16 şi am luat medalia de bronz la Under 14. A urmat o jumătate de an la Cuza Sport Brăila, după care a venit propunerea Ştiinţei de a face parte din acest proiect. M-am întors în Bucureşti şi de jumătate de an îmi desfăşor activitatea aici.

În piaţă se vorbeşte la superlativ despre tine. Cineva din alt sport îmi spunea zilele trecute următorul lucru: „Cosmin Radu este cel mai bun preparator fizic din România la ora actuala.” Cum ţi se pare afirmaţia aceasta?

Mă simt măgulit. Nu vreau să fiu lipsit de modestie, dar pot spune un lucru cu siguranţă: muncesc foarte mult. Îmi place să fiu un autodidact aproape perfect. De aceea mi-am şi continuat studiile încă un an, după ce am început să lucrez la nivel de juniori. Am primit o certificare online de la una din şcolile foarte bune din Statele Unite pentru pregătirea copiilor şi juniorilor până în 18 ani . Din păcate nu am viză şi nu am putut merge acolo să studiez. Mă bucur pentru fiecare apreciere pe care o primesc, dar în spate se află foarte multă muncă. Nu mă pot baza doar pe aceste certificări pe care le-am obţinut din greu. Îmi dozez timpul zilnic în aşa fel încât să am o oră şi jumătate pentru studiu şi pentru a învăţa lucruri noi din acest domeniu. Doar aşa poţi ţine pasul. În acest domeniu al pregătirii fizice lucrurile evoluează foarte repede. Totul este dinamic şi de aceea trebuie să fii la curent cu toate noutăţile.

În ritmul acesta unde te vezi peste cinci ani?

Peste cinci ani sper să apuc Campionatul European din 2021 cu 5-6 jucători în echipa naţională de la Ştiinţa Bucureşti pe care să îi urmăresc cu atenţie. Peste zece ani, cred că îmi voi îndeplini visul de a face parte dintr-o echipă de Euroligă. Acesta este visul meu cel mai mare şi voi face totul pentru a-l obţine!

Cine ştie, poate în zece ani Ştiinţa Bucureşti ajunge în Euroligă...

Da, corect. Mi-aş dori să creştem împreună şi putem face asta.

Dacă am da timpul înapoi şi ai fi din nou jucător la Ştiinţa, în cadrul acestui proiect inedit pentru baschetul românesc. Cum crezi că ar evolua lucrurile pentru tine?

Ar fi fost extraordinar. Eu ca atitudine sunt un tip ambiţios. Aici aş fi avut contextul perfect pentru a-mi îmbunătăţi pentru a-mi pune în valoare calităţile acestea. Din păcate eu am ratat junioratul. Eu am învăţat să joc baschet în curtea şcolii. Automat mi-a lipsit abecedarul. Abia la Facultate am început să joc baschet într-un mod organizat.

Ai lucrat cu mulţi sportivi. Cu sportiv ţi-ar plăcea să lucrezi?

Mi-ar plăcea să iau contact cu tenisul. Înainte de a juca baschet, am practicat timp de cinci ani tenisul de performanţă. Din păcate a trebuit să mă las din motive financiare. Mi-ar plăcea tare mult să lucrez cu tenismeni. Altă preconcepţie la noi în ţară este aceasta. Dacă lucrezi preparator fizic la baschet, nu poţi lucra şi la alte sporturi.

Dezvoltă puţin că sună tare interesant ce spui.

Între sporturi există anumite diferenţe. Dar într-o oarecare proporţie (mergând spre 70%) dezvoltarea forţei este aceeaşi. Dacă eşti puternic, eşti puternic. Indiferent că vorbim de baschet sau de fotbal. Dacă ai viteză bună, ai viteză bună la orice sport. După care intervin procentele (35%-40%) cu specificitatea sportului. Adică, preparatorul fizic adaptează pentru specificul sportului respectiv. În străinătate ne-au învăţat foarte clar că un preparator fizic trebuie să fie capabil să lucreze pentru toate sporturile şi să ştie să adapteze pregătirea fizică pentru fiecare sport în parte.

Ce vei face dacă în urma acestui interviu alţi jucători de baschet din România te vor contacta şi vor dori să colaboreze cu tine?

În măsura în care timpul şi programul echipei mi-ar permite, i-aş ajuta cu cea mai mare plăcere. Pot spune că deja pentru vară anumiţi jucători, juniori şi seniori, vor să lucreze individual. Mă onorează şi mă bucură faptul că sportivii încep să conştientizeze că fără muncă nu se poate obţine performanţa!

Carte de vizită

Nume: Cosmin Radu

Funcţie: Preparator fizic

Data naşterii: 31 mai 1982

Zodia: Gemeni

Înălţime: 195 cm

Post pe care ai evoluat: pivot de forţă

Număr cu care ai evoluat: 10

Echipe la care ai activat ca jucător: Farul Constanţa, Universitatea Craiova, Sportul Studențesc, Ştiinţa Bucureşti

Film preferat: Gladiatorul

Carte preferată: De obicei citesc cărţi istorice. Ultima carte citită a fost Stalingrad.

Sportiv preferat: Michael Jordan

Vacanţă ideală: Barcelona

Perioadă istorică în care ţi-ar fi plăcut să trăieşti: Perioada în care Imperiul Roman domina lumea.


Autor: Edward Stănescu

Credite foto: Sabin Malisevschi