Învățământul politehnist a produs, de-a lungul timpului, nu doar cercetători de mare valoare, academicieni recunoscuți pentru rezultatele științifice obținute, ci și sportivi dedicați care au reușit să îmbine latura teoretică și cea practică, astfel încât să creeze produse deosebite, dar și rezultate sportive. Este și cazul bobului, sport olimpic de iarnă care a adus singura medalie la o ediție hibernală a Jocurilor Olimpice, pentru România, un bronz în 1968 la Grenoble.

Debutul olimpic al bobului s-a făcut însă în anul 1928, atunci când un cvintet de temerari sportivi și-au construit un bob de lemn, după planurile întocmite de ei înșiși. Era vorba de cinci cadre didactice care activau la Universitatea Politehnica București și care observaseră că practicarea acestui sport îi ajută în verificarea unor ipoteze teoretice expuse de ei în laboratoare.

Așa se face că în anul 1927, frații Grigore și Mircea Socolescu devin campioni naționali cu un bob construit în atelierele de la Politehnica. Tot cei doi sunt tandemul care strânge alți entuziaști în această acțiune, iar un an mai târziu, bobul România 2 ocupă la Jocurile Olimpice de la St. Morritz, din Elveția, un excelent loc 7. Cei cinci care au compus echipajul au fost Grigore Socolescu, Mircea Socolescu, Iulian Gavăț, Toma Petre Ghițulescu și Traian Nițescu.

După un cronometraj de 1.43.8 minute în prima manșă, politehniștii își îmbunătățesc cu 3 secunde a doua coborâre, astfel că, timpul lor cumulat a fost de 3.24.6 minute, cu care s-au clasat pe locul 7. Spre comparație, lotul național al României, finanțat de către Comitetul Olimpic și Sportiv Român, și susținut de alte instituții pentru această deplasare, a ocupat doar locul 19 în aceeași competiție olimpică.

Toate cheltuielile de participare au fost integral susținute de către boberii de la Politehnică. De remarcat și faptul că pista de la St. Morritz este una foarte tehnică, deoarece este naturală și se reface anual, în funcție de particularitățile constructive aferente. Astfel, rezultatul tinerilor cercetători științifici care au urcat în carlingă are o și mai mare greutate.

Dintre cei prezenți în echipaj, trei nume au fost extrem de sonore și pe eșichierul științei. Toma Petre Ghițulescu a absolvit strălucit în 1925 Secția de Mine a Institutului Politehnic, desfășurând apoi muncă de pionierat în geofizica de prospecțiune. Împreună cu colegul de bob Iulian Gavăț a fost autorul primei lucrări românești de prospecțiune gravimetrică, pe masivul de sare din zona Călinești, comuna Florești, județul Prahova. A fost profesor universitar doctor inginer în geologie, același titlu avându-l și Iulian Gavăț, care a fost și membru corespondent al Academiei Române, începând cu 1955.

Frații Socolescu s-au remarcat, de asemenea, prin activitatea la catedră, Mircea fiind distins la moartea sa, în 1993, cu calitatea de membru al Academiei Române.

Cu toate că povestea este spectaculoasă, aventura celor cinci boberi la St.Morritz nu este prima pentru studenții politehniști bucureșteni. Totul a început în 1924, însă vom povesti despre acest lucru și despre performanțele boberilor noștri, într-un alt episod.

*Articol scris și documentat de Cristian Frisk.