Sportul universitar românesc a fost, în istoria sa, organizator a două evenimente de anvergură mondială: Universiada de iarnă de la Poiana Brașov, din 1951, respectiv Universiada de vară de la București, din 1981. În acest material ne vom preocupa succint de ceea ce a însemnat ediția Universiadei albe, din anii imediat postbelici.

În perioada 28 ianuarie – 7 februarie 1951, după ample amenajări și construcții, stațiunea montană Poiana Brașov, denumită la acel moment Poiana Stalin, s-a transformat în cea mai modernă și complexă bază sportivă dedicată sporturilor de iarnă din România. Pentru buna desfășurare a Jocurilor Mondiale Universitare au fost puse în funcțiune, cu acea ocazie, o linie de teleferic, o trambulină pentru sărituri cu schiurile cu punctul de construcție la 85 de metri, mai multe pârtii de schi alpin, precum și o pârtie de bob cu o lungime care putea să varieze între 1530 și 1640 de metri.

Grație acestor dotări, campionatele naționale pentru sporturile de iarnă, din anii următori, s-au mutat la Poiana Brașov.

La Universiada de iarnă din anul 1951, delegația României a cucerit un total de cinci medalii, din care una de aur, trei de argint și una de bronz. Aurul a fost cucerit de un student bucureștean legitimat la CSU București, precursorul Științei, Mihai Bîră, la proba de slalom special, la schi alpin. Același schior și-a trecut în cont și o medalie de argint, la combinată alpină.

La slalom special, D. Sulică a ocupat poziția a treia, în timp ce ștafeta de patrulă militară (denumită mai târziu biatlon), dar și echipa națională universitară de hochei pe gheață, au fost desemnate vicecampioane.

Povestea argintului de la hochei este una frumoasă. Pentru ca echipa să se pregătească la parametri maximali, Federația Română de Hochei pe Gheață a stabilit ca ediția din acel an a campionatului național să se desfășoare la Miercurea Ciuc, în sistem eliminatoriu, între 10-14 ianuarie, fiind și criteriu de selecție. Dintre echipele universitare s-a remarcat atunci Știința Cluj.

La turneul mondial universitar de hochei au participat trei echipe. Alături de reprezentativa noastră, au sosit la Poiana Brașov puternicele selecționate ale Cehoslovaciei și Ungariei. Hocheiștii noștri au cedat cu scorul de 8-4 în fața Cehoslovaciei, care avea o forță superioară de joc și era de departe cea mai bună echipă a triunghiularului. Pe de altă parte, în meciul decisiv pentru titlul de vicecampioană, România s-a impus în fața Ungariei cu 6-3, jocul fiind urmărit de peste 3000 de spectatori, la patinoarul în aer liber din Poiana Brașov.

După aceea, România a mai susținut o partidă cu Cehoslovacia, pierdută la scor cu 9-1.

În cinstea Jocurilor Mondiale Universitare de iarnă 1951, în țara noastră a apărut o emisiune filatelică de cinci valori, fiecare reprezentând unul din sporturile incluse în programul competițional.

Mai trebuie menționat și că unele documente susțin ipoteza conform căreia, în anul 1940, României i s-ar fi putut încredința, pe Valea Prahovei, organizarea ediției de iarnă a Jocurilor Olimpice, care fusese mutată de la Tokyo. Până la urmă, din cauza războiului, acea ediție olimpică s-a anulat.

 

*Articol scris și documentat de Cristian Frisk din următoarele surse:

  1. Flamaropol M., 50 de ani de hochei în România, București, Editura Sport-Turism, 1976
  2. Postolache N., Istoria sportului în România, date cronologice, București, Editura Profexim, 1995
  3. Colecția ziarului Sportul popular, ianuarie-februarie 1951